Un 2026 de creștere dulce-amară pentru transportul rutier

Transportul rutier de mărfuri din Spania experimentează nenumărate contraste în acest 2026. Conform previziunilor Asociației Transportului Rutier Internațional (Astic), sectorul va crește cu 3% în acest an, stimulat de cererea internă, activitatea industrială și consum. O veste încurajatoare în comparație cu cel „foarte moderat” 0,9% din 2025, care a poziționat acest exercițiu ca un „an de cotitură” în care traficul național va câștiga teren în fața celui internațional. Cu toate acestea, sub această aparentă bonanță se ascund fisuri structurale care amenință să transforme optimismul într-o himeră.

Deoarece creșterea proiectată se lovește frontal de o realitate demografică inexorabilă: lipsa șoferilor profesioniști. Sectorul are un deficit care, potrivit Confederației Spaniole de Transport de Mărfuri (CETM), depășește deja 30.000 de posturi vacante în Spania. Și problema, departe de a fi rezolvată, se agravează. Vârsta medie a șoferului depășește 55 de ani în mai mult de jumătate din cazuri, ceea ce anticipează un val de pensionări masive în următorii ani.

După cum avertizează Filippo Welter, directorul Eurowag Spania, „situația este foarte critică”. Dacă nu se remediază, previziunile indică faptul că în 2028 ar putea lipsi până la 116.000 de șoferi în țara noastră. Un adevărat suicid pentru o activitate care transportă 96% din mărfuri pe teritoriul național.

De ce tinerii nu mai vor să urce într-un camion? Motivele sunt multiple și complexe. Profesia a încetat să fie atractivă pentru noile generații: programe interminabile, dificultăți în concilierea vieții personale și familiale și un cost de formare ridicat, care poate depăși 3.000 de euro. La aceasta se adaugă faptul că, în ciuda salariilor competitive, proporția șoferilor tineri în transportul de mărfuri este reziduală, de doar 6%, iar prezența feminină nici măcar nu atinge 2%.

Ministrul Transporturilor și secretarul general pentru Transport Terestru au promovat Planul Auto Plus și ajutoare precum ‘Planul Reconduce’ pentru obținerea permiselor. Dar o linie de jumătate de milion de euro care beneficiază doar 160 de persoane este, cel puțin, insuficientă pentru a rezolva o problemă de această amploare.

La această criză de înnoire generațională se adaugă alte fronturi care tensionează profitabilitatea sectorului. Combustibilul, care reprezintă mai mult de o treime din costurile operaționale, a înregistrat o creștere de 30% în Uniunea Europeană din cauza conflictului din Orientul Mijlociu. La aceasta se adaugă volatilitatea prețurilor la energie, creșterea asigurărilor, a tarifelor de drum și a întreținerii, precum și sarcinile derivate din politicile climatice ale Green New Deal și Fit-for-55.

Tranziția energetică, deși necesară, impune costuri suplimentare care, pentru o flotă de 100 de vehicule, ar putea ajunge între 875.000 și 1,2 milioane de euro anual odată cu introducerea ETS II. Un scenariu care, subliniază Astic, are loc într-un context de „concurență ridicată” și marje de profit „din ce în ce mai strânse”.

Anul 2026 se prezintă, așadar, ca un an al oportunităților și al urgențelor. Creșterea de 3% proiectată de Astic este un colac de salvare, dar nu trebuie să ascundă slăbiciunile unui sector strategic pentru economia spaniolă. Digitalizarea, inteligența artificială pentru optimizarea rutelor și consolidarea întreprinderilor — cu 62 de operațiuni de fuziuni și achiziții înregistrate în 2025 — sunt instrumente care pot ajuta la creșterea eficienței. Dar fără șoferi, fără o reînnoire generațională care să mențină pulsul drumului, întregul acest andamaj tehnologic și financiar se va sprijini pe nisip mișcător. După cum avertizează IRU, „economia, mobilitatea socială și planul climatic al Europei se vor paraliza fără șoferi”. Provocarea nu este doar a sectorului, ci a tuturor.