Legende din Șosea: Povestiri spuse noaptea

Ei bine, v-am povestit atâtea lucruri în aceaste luni despre muncă, încât m-am gândit să schimb puțin atmosfera. De ce să nu alinăm stresul cu ceva din folclorul nostru? Pentru că da, noi, cei din șosea, avem și noi al nostru, la fel ca popoarele antice ale acestei Europe a noastre.

Așa că am început să caut, să ascult și să-mi amintesc. Și există o bogăție de povești care zboară din gură în gură, în parcări, în cantinele de la marginea drumului, povești care cresc cu fiecare călătorie și cu fiecare imaginație.

În aceste ultime zile ale anului, mi-am propus să adun câteva din acele fabule, acele anecdote exagerate care se nasc pe cele mai singuratice porțiuni ale acestei geografii vaste și întunecate. Vă asigur că a vă afunda în această lume a narațiunilor inventate, unde adevărul se întinde ca umbra unui camion în amurg, are farmecul său.

Fantoma de pe Marginea Drumului
Una dintre cele mai răspândite pe frecvențele CB. Mulți jură că s-au intersectat, pe un drum pustiu în bezna nopții, cu o siluetă pe margine. Câteodată e un autostopist cu haine demodate; alteori, o tânără cu o rochie albă care flutură. Făcând semn, cer cu „strigăte” tăcute să fie luați. Camionaghiul, cu acel instinct de ajutor, oprește. Îi ia. Dar după câțiva kilometri, când întoarce privirea spre scaunul pasagerului… nu e nimeni. S-a evaporat. În unele versiuni, se descoperă mai târziu că a fost cineva care a murit într-un accident exact acolo, cu decenii în urmă. În altele, fantoma e bună: există până și videoclipuri neclare pe rețele sociale cu o siluetă luminoasă împingând un pieton ca să nu fie călcat. Sunt reale? Cine știe. Dar povestea se hrănește cu ele.

Camionul care s-a Mișcat Singur
Aceasta e clasică. A șoferului care, istovit de o furtună de-aceea care spală asfaltul, parchează la o benzinărie abandonată să doarmă puțin. Se prăbușește în cușetă. Când se trezește, ceva nu se leagă. Peisajul s-a schimbat. Camionul e cu kilometrii mai în față, sau urmele din jur arată că s-a învârtit în cerc toată noaptea, ca într-un trans. El n-a atins volanul. Unii zic că a fost opera unor forțe pe care nu le înțelegem; alții, că au fost glume pescărești. Dar frica să te trezești și să nu recunoști locul unde ai adormit… aia e reală.

Luminile care Urmează
Pe porțiunile cele mai izolate, unde întunericul e absolut, mulți au jurat că le-au văzut: lumini care dansează. Nu sunt faruri, nici reflectoare. Sunt sfere strălucitoare, focuri fatue care pâlpâie și plutesc lângă șosea, ținând pasul cu camionul. Te urmăresc kilometri întregi, iar când hotărăști că deja e prea mult, se sting deodată. În zonele de odihnă, se dezbate: sunt OZN-uri? Ceva din subsol? Fantome ale altor călători? Nimeni nu are răspunsul, dar toată lumea știe pe cineva care le-a văzut.

Câinele Diavolului
Una dintre cele mai tulburătoare. Se vorbește despre un câine negru, imens, care apare de nicăieri în miezul nopții, pe șosele pustii. Nu e un animal normal: are ochi roșii care strălucesc în ceața farurilor, și aleargă. Aleargă alături de camion cu o viteză imposibilă, privind fix șoferul. Legenda spune că dacă îi privești în ochi, aduci ghinion, accidente… sau mai rău. Cei care l-au văzut povestesc despre un fior care le îngheață sângele, și despre bestie care, deodată, se estompează de parcă n-ar fi fost acolo niciodată.

Fata de la Curbă
Aceasta mi-a povestit-o un camionaghi bătrân din Galicia. Era o noapte închisă de iarnă, cu o ceață care înmuia totul. Se întorcea acasă, luptând cu somnul, când a văzut-o. O fată, nemișcată ca un stâlp, lângă marginea drumului. Purta doar un cămașon alb, vapuros. Gândindu-se la un accident, a oprit. Ea a urcat fără să scoată o vorbă. Nici un sunet. Călătoria a continuat într-o tăcere grea. El a încercat să vorbească, dar ea doar privea în față. Deodată, cu o voce care nu părea a fi din lumea aceasta, a șoptit: „Ai grijă la curbă.” El s-a încruntat: nu era nicio curbă pe acel sector drept. Dar secunde mai târziu, ceața s-a despicat și iat-o: o curbă foarte strânsă care nu apărea în memoria lui. A tras brusc de volan, camionul a derapat și a rămas strâmb pe șosea. Cu inima cât pe ce să-i iasă pe gură, s-a întors spre scaunul pasagerului să o întrebe dacă e bine. Scaunul era gol. Doar frigul nopții în cabină.

Frânarea Fantomă
Și bineînțeles, cea despre sunetul pe care toți îl tem să-l audă: zgomotul sec, puternic, al frânelor cu aer acționate la maximum când nu e nimic în față. O frânare bruscă în pustietate, fără motiv. Unii zic că e amintirea unui accident impregnată în asfalt; alții, că e o avertizare din lumea de dincolo să încetinești. Oricare ar fi, mai mult de unul a coborât din camion cu picioarele tremurânde, verificând osiile și roțile, fără să găsească nici o zgârietură. Doar ecoul șocului, repetându-se în cap.