Ce este HVO și producția sa
HVO (Ulei Vegetal Hidrotratat) este un biocombustibil avansat de generația a doua, produs printr-un proces chimic de hidrogenare la presiune și temperatură ridicate. Spre deosebire de biodieselul convențional (FAME), acest proces elimină oxigenul din moleculele de ulei, rezultând o hidrocarbură pură și stabilă. Se fabrică în principal din materii prime sustenabile, cum ar fi uleiul vegetal uzat (UCO), grăsimi animale reziduale și uleiuri din culturi nealimentare. Această origine diversă este cheia sustenabilității sale, deoarece evită competiția cu lanțul alimentar și valorifică fluxurile de deșeuri.
Vehiculele care îl utilizează și implementarea sa
HVO este remarcabil pentru versatilitatea sa și poate fi utilizat într-o gamă largă de vehicule cu motoare diesel. Este compatibil cu majoritatea motoarelor diesel moderne (în special cele omologate pentru norma Euro 5 și ulterioare), fără a fi nevoie de modificări mecanice. Acest lucru îl face ideal pentru flotele de transport greu, cum ar fi camioane, autobuze, vehicule de colectare a deșeurilor și utilaje agricole și de construcții. În plus, utilizarea sa se extinde la transportul maritim și feroviar ca o opțiune imediată de decarbonizare.
Implementarea în Europa
În Europa, implementarea HVO câștigă un impuls semnificativ ca pilon cheie pentru tranziția energetică în transport. Directiva privind Energia Regenerabilă (RED II) a UE îi încurajează utilizarea recunoscându-l ca un biocombustibil avansat cu reduceri ridicate ale emisiilor de GES. Țări precum Suedia, Finlanda și Țările de Jos sunt lideri în adoptarea sa, cu o rețea de stații de service care îl oferă deja publicului. Strategia europeană se concentrează pe integrarea sa în amestecul existent de combustibili și promovarea sa pentru a decarboniza sectoarele în care electrificarea este mai complexă, cum ar fi transportul pe distanțe lungi.
Principalii producători
Producția de HVO în Europa este condusă de mai multe companii energetice majore. Printre principalii producători se numără compania finlandeză Neste, cu rafinăriile sale din Rotterdam și Porvoo, fiind unul dintre cei mai mari producători mondiali. Compania franceză TotalEnergies și grupul elvețian Avril Group au, de asemenea, o capacitate semnificativă de producție pe continent. Recent, compania spaniolă Repsol a început să producă HVO în complexele sale industriale, utilizând ulei vegetal uzat ca materie primă, întărind astfel lanțul de aprovizionare din Europa de Sud.
Avantaje de mediu și operaționale
Avantajele HVO sunt multiple. Din punct de vedere ambiental, poate reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu până la 90% în comparație cu motorina fosilă pe întregul său ciclu de viață. De asemenea, reduce drastic emisiile de particule fine (PM) și oxizi de azot (NOx), îmbunătățind calitatea aerului. Din punct de vedere operațional, indicele său crescut de cetană îmbunătățește pornirea la rece, iar stabilitatea sa oxidativă superioară permite o depozitare mai lungă fără degradare, ceea ce este crucial pentru flote și echipamente de rezervă.
Provocări și viitor
În ciuda potențialului său, HVO se confruntă cu provocări pentru o adopție în masă. Cea principală este disponibilitatea limitată și costul materiilor prime sustenabile, ceea ce poate restricționa volumul de producție și poate menține prețul peste cel al motorinei convenționale. Viitorul HVO în Europa va depinde de extinderea capacității de producție, de dezvoltarea unor lanțuri de aprovizionare robuste pentru uleiurile uzate și de sprijinul continuu al politicilor publice care să prioritizeze combustibilii regenerabili în tranziția către o mobilitate complet decarbonizată.