Escaladarea militară din Orientul Mijlociu dezlănțuie panica pe piețele energetice și amenință cu o nouă criză a prețurilor în Europa

Ceea ce mulți șoferi spanioli bănuiau deja când alimentau în aceste zile are o explicație clară și un nume: Strâmtoarea Ormuz. Benzina și motorina au început să se scumpească la stațiile de service din Spania, ca o consecință directă a escaladării militare din Orientul Mijlociu, unde atacul Statelor Unite și Israelului asupra Iranului a spulberat liniștea piețelor energetice.

Potrivit datelor compilate de Bloomberg, prețul petrolului Brent, de referință în Europa, a crescut cu peste 7% în doar 48 de ore, depășind 78 de dolari pe baril, în timp ce gazele naturale au explodat cu peste 40% pe fondul temerilor că conflictul va întrerupe aprovizionarea din Qatar, unul dintre principalii producători mondiali.

Organizația Consumatorilor și Utilizatorilor (OCU) a lansat deja un avertisment clar: în următoarele două săptămâni, prețul carburanților ar putea crește între opt și zece cenți pe litru. „Încă nu am văzut impactul real al acestei crize la pompe, deoarece creșterile prețului petrolului durează una până la două săptămâni pentru a se transfera în buzunarele cetățenilor”, explică surse din cadrul organizației pentru RTVE Noticias. Deocamdată, litrul de benzină este deja în medie în jur de 1,48 euro, iar motorina la 1,43 euro, dar experții se tem că acesta este doar începutul dacă situația nu se rezolvă rapid.

Strâmtoarea Ormuz, artera energetică care ține Europa cu sufletul la gură
Pentru a înțelege ce se întâmplă, trebuie să ne uităm la Golful Persic, mai exact la Strâmtoarea Ormuz, un pasaj maritim îngust între Oman și Iran prin care trece nu mai puțin de o cincime din petrolul mondial. Acolo, atacurile cu drone iraniene au paralizat instalații cheie: rafinăria saudită Ras Tanura, una dintre cele mai mari de pe planetă, și terminalul portuar qatarez Ras Laffan, de unde se exportă gaz natural lichefiat. Qatar și-a oprit producția din motive de securitate, iar companiile de navigație și-au înghețat operațiunile în zonă.

„Strâmtoarea Ormuz este un punct critic din punct de vedere geopolitic și geoeconomic”, explică analystul economic internațional Cristina Peña în declarații pentru acest medium. „80% din ceea ce iese de acolo merge spre Asia, spre China, Japonia sau India, dar dacă industria chineză are de suferit, toate lanțurile de aprovizionare europene vin din urmă”. Este ceea ce economiștii numesc efectul de domino: chiar dacă petrolul nu vine direct în Spania, prețul său este stabilit pe o piață globală, iar orice sperietură în producție sau transport ajunge în cele din urmă la consumatorii din jumătate de lume.

Factura la electricitate și gaze, următoarea preocupare
Dar nu doar benzina se va scumpi. Gazele naturale, al căror mare consumator este Spania atât pentru încălzire, cât și pentru generarea de electricitate în centrale cu ciclu combinat, au înregistrat a doua cea mai mare creștere din istorie, depășită doar de ziua invaziei ruse în Ucraina. Contractul TTF tranzacționat în Țările de Jos, referința europeană, a explodat cu 40,8% și a continuat să crească marți, depășind 63 de euro pe megawatt oră, potrivit datelor Bloomberg.

Acest lucru va avea consecințe directe asupra gospodăriilor spaniole. Javier Martínez, purtător de cuvânt pentru Energie al Kelisto, avertizează în declarații pentru RTVE Noticias că cei care au tarif reglementat la electricitate (PVPC) și-ar putea vedea factura majorată cu până la 50% dacă închiderea strâmtorii se prelungește două săptămâni, trecând de la o medie de 47 de euro pe lună la 64 de euro. În cazul gazelor naturale, Tariful de Ultim Recurgere (TUR) s-ar putea chiar dubla la revizuirea din aprilie, deși surse din sector sugerează că Guvernul ar putea interveni, așa cum a făcut în 2022, pentru a limita creșterile.

„Nu este cazul să intrăm în panică, dar trebuie să fim atenți”, nuanțează Raúl Suárez, directorul general al Nedgia (distribuitorul de gaze al Naturgy), în declarații pentru Radio Nacional. „Aprovizionarea cu gaze a Spaniei este foarte diversificată geografic, dar piețele sunt globale și, în cele din urmă, tensiunile se transferă asupra prețurilor”. Suárez amintește că pornim de la niveluri scăzute, mult mai ieftine decât în criza din Ucraina, dar recunoaște că incertitudinea este maximă.

Cât de departe poate ajunge escaladarea?
Analiștii financiari internaționali fac calcule și analizează scenarii de zile întregi. Marea întrebare este cât va dura conflictul și dacă Strâmtoarea Ormuz va rămâne blocată. Banca de investiții Goldman Sachs calculează că prețul gazelor în Europa s-ar putea dubla dacă închiderea durează o lună. ING merge mai departe cu petrolul: estimează că Brent s-ar putea consolida „către 100 de dolari pe baril și, în cele din urmă, la 140 în cel mai prost scenariu”.

Cu toate acestea, nu toate scenariile sunt catastrofale. Jorge León, șeful analizei geopolitice la Rystad Energy, subliniază pentru EL PAÍS că, în absența semnalelor de destindere, intervalul cel mai probabil este de 85 până la 90 de dolari pe baril. La rândul lor, experții de la Citigroup cred că liderii iranieni ar putea da înapoi sau că Statele Unite vor alege să reducă tensiunile pentru a nu afecta economia într-un an electoral. „Perspectiva noastră de bază este că operațiunea va dura aproximativ o săptămână”, indică cei de la administratorul german de active DWS.

Dincolo de combustibil: teama unei crize economice generalizate
Fantoma care bântuie în aceste zile birourile de la Bruxelles și cancelariile europene nu este doar prețul benzinei. În spatele acestei crize energetice se profilează riscul unei noi spirale inflaționiste care ar putea ajunge să infecteze întreaga economie. Dacă transportul se scumpește, totul se scumpește: alimentele, produsele manufacturate, materialele de construcție. Iar dacă industria chineză, mare consumatoare de petrol din Golf, își vede producția afectată, lanțurile de aprovizionare europene, dependente de componente asiatice, vor suferi noi tensiuni.

„Nu este doar ceea ce plătim la pompă, este ceea ce vom plăti la supermarket în câteva săptămâni”, sintetizează Peña. Economista insistă că această criză evidențiază încă o dată fragilitatea dependenței energetice a Europei. „Trebuie să consolidăm autonomia strategică, dar asta nu se rezolvă în două zile. Între timp, suntem supuși la ceea ce se întâmplă la mii de kilometri distanță”. Deocamdată, cetățenii nu pot decât să privească îngrijorați cum indicatoarele de preț de la benzinării, cele care păreau să se fi stabilizat acum câteva luni, încep din nou să crească, fără ca nimeni să știe prea bine unde vor pune frâna.