Germania: Coloana vertebrală de oțel a Europei

În inima Vechiului Continent, Germania se afirmă nu doar ca o putere industrială și tehnologică, ci și ca gigantul logistic care articulează fluxul de mărfuri în Europa. Cu o întindere teritorială care o situează ca a șaptea țară ca mărime în UE, geografia sa centrală reprezintă atât o provocare, cât și o oportunitate. Răspunsul la această provocare este o rețea de drumuri de precizie milimetrică, concepută să fie sistemul circulator al formidabilei sale mașini de export, care în 2024 a depășit din nou pragul de un trilion de euro în vânzări externe. Această infrastructură nu funcționează izolat, ci ca veriga critică care îmbină porturile sale din nord, precum Hamburg (al treilea ca importanță în Europa) și Bremerhaven, cu aeroporturile sale de marfă (Frankfurt, Leipzig) și cu piețele vecinilor săi.

Faimoasa Autobahn, cu peste 13.000 de kilometri, este simbolul și realitatea acestei rețele. Deși absența limitei de viteză pe multe tronsoane este cel mai mediatizat aspect, valoarea sa adevărată pentru economie constă în densitatea sa, întreținerea sa (o provocare constantă) și interconectivitatea nodală. Aproape un sfert din transportul terestru de mărfuri din UE se desfășoară pe teritoriul german, iar majoritatea parcurge aceste artere. Proiecte cheie precum extinderea coridorului A7, „coloanei vertebrale” nord-sud care leagă Danemarca de Austria, sau modernizarea A3 pe crucialul ax Rin-Main, sunt prioritare. Actualizarea până la finele anului 2025 include o investiție record din Planul Federal pentru Infrastructura de Transport, care depășește 300 de miliarde de euro până în 2030, cu accent clar pe decongestionarea punctelor critice și consolidarea podurilor, călcâiul lui Ahile al rețelei.

Totuși, puterea Germaniei rezidă în multimodalitate. Autostrăzile nu sunt autiste: sunt vasele conectoare ale unui organism mai mare. Porturile Mării Nordului sunt poarta de intrare a containerelor din Asia și America, a căror marfă este imediat transvazată în camioane și trenuri pentru a fi distribuită în 48 de ore pe tot continentul. Spre sud, Alpii sunt depășiți prin tunele și coridoare inteligente precum Brenner, vital pentru traficul cu Italia. Intern, o rețea secundară de Bundesstraßen (drumuri federale) de mare capacitate asigură că prosperitatea ajunge în regiunile industriale din sud (Bavaria, Baden-Württemberg) și în polii tehnologici din vest (Renania).

Cu toate acestea, sistemul se confruntă cu presiunile secolului XXI. Tranziția ecologică impune o electrificare accelerată a flotei de camioane, cu o rețea de încărcare pentru vehicule grele în plină dezvoltare. Digitalizarea, prin proiectul „autostrăzii conectate”, urmărește să folosească big data și IoT pentru a gestiona traficul și a preveni ambuteiajele, care generează un cost anual de milioane. Războiul din Ucraina și disruptiile din lanțurile globale de aprovizionare au reafirmat nevoia unei rețele reziliente și redundante. Legea Autobahn GmbH, compania de stat care gestionează rețeaua din 2021, centralizează eforturile pentru a accelera aceste reforme sub o umbrelă comună.

În definitiv, sistemul vietic german este mult mai mult decât asfalt: este un activ geopolitic și economic. Combină robustețea unei inginerii legendare cu urgența unei modernizări verzi și digitale. În timp ce Europa se uită la Germania pentru aprovizionarea cu bunuri de valoare ridicată, această țară demonstrează că adevărata sa autostradă fără limite este cea care conduce, prin logistică impecabilă, de la fabricile și porturile sale până la casele și întreprinderile din întreg continentul. Provocarea ei actuală este să mențină această supremație logistică fără ca greutatea mărfurilor să fractureze chiar pavajul care o susține.