Relațiile comerciale hispano-germane: de la reziliență la redefinirea strategică

Relația comercială dintre Spania și Germania, în mod tradițional un pilon al stabilității economice europene, a trecut în ultimii ani printr-o fază intensă de transformare, marcată de șocuri globale și o reconfigurare strategică.
Dacă deceniul a început cu severa încercare a pandemiei și a crizei aprovizionării, pentru a fi apoi zguduit de consecințele războiului din Ucraina, anul 2025 s-a constituit într-un exercițiu critic de adaptare și căutare de noi certitudini.
Departe de a se slăbi, legătura bilaterală a demonstrat o reziliență remarcabilă, susținută de o interdependență profundă: Germania rămâne primul client al Spaniei (absorbind aproximativ 10% din exporturile acesteia) și al doilea furnizor al său, în timp ce Spania își consolidează poziția ca partener strategic cheie pe flancul sudic al Europei.

Anul 2025 a fost marcat de doi vectori principali: reconversia industrială și tranziția energetică.
Într-un context de competiție globală crescândă și politici europene de relocalizare, investițiile germane în Spania s-au orientat către sectoare cu valoare adăugată ridicată.
Automotive-ul, coloana vertebrală istorică a schimburilor, trăiește o metamorfoză accelerată, cu investiții puternice în electrificare și baterii, unde prezența Volkswagen (cu fabricile sale din Navarra și Sagunto) și BMW acționează ca poli de atracție pentru un ecosistem de furnizori.
În paralel, Spania și-a consolidat rolul de partener energetic crucial pentru Germania, nu doar prin gaze naturale (cu terminalul Barcelona ca poartă de intrare alternativă la gazul rus), ci, și mai ales, ca exportator prezent și viitor de energii regenerabile, în special hidrogen verde, o zonă în care colaborarea tehnologică și comercială s-a intensificat remarcabil.

Cu toate acestea, anul nu a fost lipsit de nori și fricțiuni. Încetinirea economică din zona euro, cu Germania pe marginea recesiunii în partea anului, a moderat cererea pentru unele bunuri de consum spaniole.
La aceasta se adaugă dezechilibrele comerciale structurale persistente (Spania menține un deficit comercial cronic cu Germania) și competiția pe piețe terțe, unde companiile din ambele țări rivalizează cu produse de gamă medie-înaltă.
În plus, inflația persistentă și costurile energetice și industriale ridicate din Germania au pus la încercare competitivitatea lanțurilor de valoare integrate, forțând ambele economii să optimizeze procese și să caute eficiențe.

Perspective pentru 2026: consolidarea în tranziția verde și provocările competitive
Perspectivele pentru 2026 indică spre o consolidare a tendințelor strategice inițiate, într-un cadru încă incert. Se preconizează o aprofundare a colaborării în infrastructurile de energie curată și tehnologiile verzi, cu proiecte concrete de hidrogen care ar putea începe să se materializeze. Industria autovehiculelor electrice și digitalizarea lanțului logistic vor continua să atragă investiții încrucișate. Cu toate acestea, creșterea comercială ar putea fi moderată, frânată de conjuctura europeană fragilă și competiția globală. Capacitatea Spaniei de a se poziționa ca un hub de inovație și producție sustenabilă, dincolo de a fi un furnizor de resurse regenerabile, va fi cheia pentru reechilibrarea balanței și urcarea în lanțul valoric în raport cu partenerul său gigantic.

Pe scurt, relația comercială Spania-Germania a maturizat dincolo de un simplu schimb de bunuri pentru turism și produse agroalimentare.
În 2025, a făcut un pas ferm către o alianță industrială și energetică strategică pentru autonomia europeană.
Provocarea pentru 2026 va fi navigarea în incertitudinea macroeconomică menținând în același timp impulsul investițional în tranziția dublă, digitală și verde. Tăria dialogului bilateral și cadrul Uniunii Europene vor fi, încă o dată, antidotul împotriva volatilității și baza pentru o cooperare care vizează nu doar schimbul de produse, ci co-proiectarea viitorului industrial al continentului.