Bruxelles frânează brusc: UE temperează tranziția sa electrică sub presiuni industriale.

Uniunea Europeană a făcut o întorsătură pragmatică, dar și controversată, în agenda sa de decarbonizare a transporturilor. Comisia Europeană a amânat interdicția totală asupra vânzării mașinilor cu motor cu combustie până în 2035, flexibilizând mandatul inițial al pachetului „Fit for 55”. În locul unei prohibiții absolute, Bruxelles propune acum ca doar 90% din vehiculele noi să fie cu zero emisii până la acea dată, permițând ca 10% — dacă utilizează combustibili sintetici sau biocombustibili — să rămână pe piață. Această decizie, încadrată într-un nou Pachet Auto, urmărește să echilibreze obiectivele climatice ambițioase cu realitatea industrială și competitivă a blocului.
Justificarea Bruxelles-ului se concentrează pe competitivitate și flexibilitate. Aceasta susține că, în fața avansului impresionant al vehiculelor electrice chineze, industria europeană are nevoie de un spațiu de manevră pentru a se adapta. Pachetul include stimulente pentru fabricarea de mașini electrice mici și accesibile, un program de 1,8 miliarde de euro pentru baterii și o simplificare birocratică care urmărește să economisească fabricanților sute de milioane de euro. Mesajul este clar: se urmărește construirea unei tranziții viabile din punct de vedere economic, asigurându-se că industria auto europeană nu rămâne în urmă în cursa globală.
Măsura a divizat statele membre. Puteri industriale precum Germania și Italia o susțin, în timp ce țări precum Franța, Spania și națiunile nordice o resping, temându-se că aceasta diluează ambiția climatică. Dar opoziția cea mai vehementă vine din partea grupurilor ecologiste. Organizații precum ECODES etichetează decizia drept „cu vedere îngustă”, avertizând că aceasta întârzie decarbonizarea necesară, pune în pericol locurile de muncă pe termen lung și dăunează sănătății publice. Acestea subliniază că poluarea aerului, cauza a mii de decese premature anual în Europa, se va prelungi.
În centrul dezbaterii se află acest echilibru între ideal și practicabil. UE își menține obiectivul de neutralitate climatică pentru 2050, dar acceptă că drumul poate fi mai puțin linear. Susținătorii flexibilității văd în combustibilii electrici o soluție tehnologică pentru nișe de mobilitate și o salvaguardă pentru puternica industrie a motoarelor cu combustie. Criticii replică că aceasta dezîncurcă electrificarea în masă, scumpește tranziția prin menținerea a două tehnologii și trimite un semnal eronat investitorilor și consumatorilor.
Acest nou cadru nu este încă lege. Acesta trebuie să fie negociat și aprobat de Parlamentul European și Consiliu, unde taberele opuse se vor lupta pentru a modifica procentele și condițiile. Bruxelles a aruncat mingea în terenul politicii, lăsând să se înțeleagă că tranziția energetică în transport nu va fi o cursă în linie dreaptă, ci o cale sinuoasă de compromisuri între urgența climatică, suveranitatea industrială și realitățile geopolitice și economice ale secolului XXI.