Pensionarea Transportatorilor: O Călătorie Epuizantă Spre Pensionare

În Spania, dezbaterea cu privire la vârsta de pensionare a șoferilor de camion a câpătat amploare, situându-se în centrul unei polemici care confruntă legislația în vigoare cu cererile unui sector care se consideră deosebit de afectat. Spre deosebire de vârsta generală, care este crescută progresiv până la 67 de ani, transportatorii se pot pensiona anticipat, la 64 de ani, datorită faptului că profesia lor este clasificată ca “penibilă, toxică, periculoasă sau insalubră”. Această reglementare se bazează în principal pe Decretul Regal 1698/2011, care dezvoltă Legea Generală a Securității Sociale și recunoaște uzura fizică și mentală acumulată de-a lungul unei vieți pe drum.

Cu toate acestea, diverse organizații de transport de mărfuri, cum ar fi Federația Națională a Asociațiilor de Transport de Mărfuri (Fenadismer), susțin că această concesie nu este suficientă. Principala lor revendicare este echipararea cu alte meserii de o duritate similară, cum ar fi minerii, care se pot pensiona la 60 de ani. Șoferii susțin că condițiile de muncă s-au înrăutățit, cu schimburi foarte lungi, termene de livrare foarte stricte, stres permanent și perioade de odihnă insuficiente, ceea ce accelerează deteriorarea lor fizică și face ca chiar și vârsta de 64 de ani să fie un obiectiv îndepărtat și epuizant.

Catalogul de afecțiuni care bântuie acest colectiv este o mărturie elocventă a caracterului său penibil. Studiile epidemiologice indică o incidență ridicată a tulburărilor musculo-scheletice cronice — lumbago, hernii de disc și probleme cervicale — derivate din lungile ore în aceeași postură și din manipularea încărcăturilor. La acestea se adaugă boli cardiovasculare, asociate cu sedentarismul forțat și stresul, și tulburări gastrointestinale. “Este o profesie care, literalmente, te uzează atât pe dinăuntru, cât și pe dinafară”, afirmă dr. Miguel Ángel Sánchez, specialist în medicină muncii. “Combinația dintre vibrații, zgomotul constant și alterarea ritmurilor circadiene creează un amestec dăunător sănătății pe termen lung.”

Dar dincolo de afecțiunile fizice, apare o întrebare crucială pentru siguranța rutieră: Își pierd camionagii capacitatea de răspuns în fața multiplelor pericole de pe drum? Experții în factori umani avertizează cu privire la impactul cumulativ al oboselii cronice. Profesoara Elena Rodríguez, cercetător în siguranța rutieră la Universitatea Politehnică din Madrid, explică astfel: “Oboeala nu este doar somnolență. Este o scădere progresivă a atenției, o încetinire a luării deciziilor și o reducere a capacității de reacție la evenimente neprevăzute. Un șofer peste 60 de ani cu decenii de oboseală acumulată poate vedea capacitățile sale cognitive și motorii reduse semnificativ în situații de risc ridicat.”

În fața acestui panorama, organizațiile sectoriale nu cer doar o pensionare mai devreme, ci și o îmbunătățire a condițiilor de muncă care să întârzie apariția acestor efecte. Propuneri precum optimizarea timpilor de încărcare și descărcare, instalarea unui număr mai mare de zone de odihnă sigure și campanii de monitorizare a respectării programelor urmăresc să atenueze uzura zilnică. Ei consideră că este o problemă de dreptate socială și, mai presus de toate, de siguranță pentru toți utilizatorii drumului.

În definitiv, problema pensionării transportatorilor depășește dezbaterea numerică pură despre o vârstă. Este o reflectare a condițiilor extrem de dure ale unei meserii care susține economia, dar îi consumă pe cei care o practică. Găsirea unui echilibru între sustenabilitatea sistemului de pensii și protecția unor lucrători esențiali, a căror oboseală poate deveni un factor de risc public, este provocarea rămasă de rezolvat. Ceasul biologic a miilor de șoferi aleargă mai repede decât calendarul, iar drumul, neîndurător, nu iartă.