2026: Anul consacrării definitive a bateriilor cu ioni de sodiu

Ceea ce până nu demult era o promisiune de laborator, a devenit în 2026 o realitate industrială de neoprit. Bateriile cu ioni de sodiu, acea tehnologie pe care mulți au îngropat-o prematur când litiul a cucerit lumea, protagonizează acum ceea ce analiștii numesc „decolarea chimiei duale”. Acest an a fost martorul unui reper istoric: primul automobil electric de serie cu baterii cu sodiu a ajuns în concesiunile chineze prin mâna celor de la Changan Automobile și CATL (Contemporary Amperex Technology Co. Limited), demonstrând că alternativa la litiu nu este doar viabilă tehnic, ci poate fi mai ieftină, mai sigură și îndeosebi mai rezistentă în condiții extreme. Prestigioasa revistă MIT Technology Review a inclus această tehnologie în lista sa cu zece progrese revoluționare ale anului 2026, subliniind că „un substitut mai ieftin, mai sigur și mai abundent pentru litiu ajunge în sfârșit la mașini și la rețeaua electrică”.
Conducerea indiscutabilă în această revoluție revine Chinei, care a devenit epicentrul mondial al inovației și producției de baterii cu sodiu. Conform celor mai recente rapoarte de piață, gigantul asiatic concentrează peste șaizeci la sută din piața globală și deține peste nouăzeci și cinci la sută din capacitatea instalată și anunțată pentru 2030. Cifrele vorbesc de la sine: gigantul CATL a lansat în 2025 linia sa de produse Naxtra și a început deja fabricarea la scară largă, în timp ce concurentul său direct BYD (Build Your Dreams) construiește o instalație de producție masivă în Xining, cu o capacitate de treizeci de gigawați-oră și dezvoltă baterii care își păstrează până la optzeci și cinci la sută din capacitate la douăzeci de grade sub zero. Acestor grei li se adaugă și alți actori cheie precum HiNa Battery, pionier în bateriile cilindrice cu sodiu care funcționează într-un interval de temperatură de la patruzeci de grade sub zero până la optzeci de grade Celsius, sau BenAn Energy, specializată în sisteme apoase pentru stocare rezidențială și industrială.
Piața globală reflectă acest dinamism cu cifre spectaculoase. Potrivit datelor Fortune Business Insights, sectorul a atins o valoare de o mie opt sute treizeci de milioane de dolari în 2025 și estimează că va ajunge la șapte mii optzeci de milioane în 2034, cu o rată de creștere anuală compusă de cincisprezece virgulă patruzeci și nouă la sută. Cu toate acestea, nu toate analizele coincid în privința magnitudinilor: în timp ce unii prevăd o creștere mai conservatoare, alții precum QYResearch estimează că piața chineză singură va atinge trei sute treizeci și șase de miliarde șapte sute șaptezeci de milioane de yuani (aproximativ patruzeci și șase de miliarde cinci sute de milioane de dolari) în 2033, cu o rată de creștere anuală de treizeci și trei virgulă optzeci și opt la sută. Ceea ce nimeni nu contestă este că regiunea Asia-Pacific domină cu mână forte, atingând o cotă de șaizeci virgulă douăzeci și doi la sută în 2025, impulsionată de China, India și Japonia.
Recepția acestei tehnologii este deosebit de entuziastă în sectorul stocării staționare, care reprezintă nu mai puțin de șaptezeci și opt virgulă șase la sută din piața actuală. Bateriile cu sodiu își găsesc nișa naturală în sistemele de rezervă pentru energii regenerabile, unde densitatea lor energetică mai scăzută (în prezent în jur de o sută șaizeci până la o sută șaptezeci și cinci de wați-oră pe kilogram) nu constituie un inconvenient în fața avantajelor lor de cost, siguranță și durabilitate. Dar vehiculul electric începe, de asemenea, să-și facă loc: sectorul transporturilor deține douăzeci și șase virgulă opt la sută din piață și arată o creștere promițătoare, îndeosebi în vehiculele de scurt și mediu parcurs, scutere și flotele de livrare urbană. Orașe precum Shenzhen testează deja stații de schimb al bateriilor cu sodiu pentru a sprijini navetiștii și curierii, iar producătorul de scutere Yadea a lansat în 2025 patru modele pe două roți propulsate de această tehnologie.
În fața dominanței asiatice, Europa și Statele Unite încearcă să reducă distanța cu inițiative proprii. Bătrânul continent, care conform IMARC ajunsese să reprezinte peste patruzeci și două la sută din piață în 2025, dispune de actori relevanți precum britanica Faradion (achiziționată de conglomeratul indian Reliance), franceza Tiamat specializată în celule de înaltă putere, suedeza Altris cu inovatorul său catod „Prussian White”, și scoțiana AMTE Power, a cărei celulă „Ultra Safe” a fost prima europeană care a obținut certificarea UN38.3 pentru transport sigur. De cealaltă parte a Atlanticului, Natron Energy a devenit prima companie americană care produce baterii cu sodiu la scară comercială în fabrica sa din Holland, Michigan, cu o capacitate anuală de șase sute de megawați, concentrată îndeosebi pe alimentarea centrelor de date care susțin ascensiunea inteligenței artificiale.
În definitiv, 2026 va intra în istorie drept anul în care bateriile cu ioni de sodiu au părăsit definitiv teritoriul promisiunii futuriste pentru a deveni un actor industrial deplin. Avertismentul Agenției Internaționale pentru Energie, care le consideră încă „o tehnologie prea verde pentru a concura de la egal la egal cu litiul”, nu umbrește faptul că acestea și-au găsit propriul spațiu în ecosistemul energetic global. Cu litiul supus tensiunilor geopolitice și de aprovizionare, sodiul emerge ca acel complement strategic care completează tabla: mai ieftin, mai sigur, mai rezistent la frig și, mai presus de toate, disponibil pentru toți în fiecare pahar de apă de mare. Viitorul stocării energiei, se pare, va fi treaba a doi.