UE dezbate dacă timpul de încărcare al camioanelor electrice ar trebui să conteze ca odihnă pentru șofer

Tranziția către electrificarea transportului de mărfuri a început să intre în conflict cu un cadru reglementar rigid, conceput pentru o eră diesel. Uniunea Internațională a Transportului Rutier (IRU) a acționat ca un catalizator pentru o dezbatere urgentă, reunind legiuitorii comunitari, producători, operatori logistici și furnizori de energie. Miezul problemei este practic: ciclurile lungi de încărcare, disponibilitatea limitată a infrastructurii și nevoia de planificare meticuloasă redefinesc ziua de muncă a șoferului. Întrebarea care plutește în aer este dacă actualele norme UE privind timpii de conducere și odihnă, o piatră de temelie a siguranței rutiere și a drepturilor muncitorești, sunt compatibile cu funcționarea zilnică a unui camion electric.

Actorii din industrie avertizează despre un risc imediat: incertitudinea juridică. Ei se tem că, în lipsa unor linii directoare clare și unificate, fiecare stat membru va interpreta la felul său cum să aplice aceste norme unor scenarii noi, cum ar fi încărcarea în timpul unei pauze obligatorii sau într-o depou. Această divergență, susțin ei, ar fractura Piața Unică exact atunci când investiția în flote sustenabile este cea mai necesară, creând dezavantaje competitive și încetinind tranziția ecologică. Cererea nu este, neapărat, să se schimbe legea imediat, ci să se obțină o aplicare coerentă și previzibilă în întreaga Uniune.

Din Bruxelles, Comisia Europeană, reprezentată de Kristian Schmidt, adoptă o poziție de pragmatism prudent. Recunoaște nevoia de claritate și soluții practice, dar subliniază niște principii de nenegociat: perioadele de odihnă trebuie să fie „reale” și nu un timp ocupat de gestionarea încărcării, iar egalitatea de șanse pentru toți operatorii trebuie păstrată. Poziția sa este una de ascultare activă; se arată dispusă să învețe din experiența de pe teren pentru a evalua dacă cadrul legal necesită clarificări sau ajustări, fără a compromite standardele sociale câștigate cu greu.

Debatul, așa cum a evidențiat Raluca Marian de la IRU, a depășit planul pur reglementar pentru a pătrunde în factorul uman al electrificării. Se argumentează că succesul acestei tranziții nu depinde doar de cabluri și stații de încărcare, ci și de modul în care afectează planificarea operațională, condițiile de muncă ale șoferilor și nevoia de noi competențe. Concluzia extrasă din atelier este că orice adaptare reglementară trebuie să atingă un echilibru delicat: menținerea protecției sociale a muncitorului, garantând în același timp viabilitatea economică a companiilor care pariază pe decarbonizare.

Pe scurt, consensul emergent este că revoluția electrică necesită o evoluție inteligentă a reglementărilor. Nu se plantează o demontare a regulilor de odihnă, ci o reinterpretare a acestora pentru scenarii de neimaginat acum un deceniu. Calea, așa cum se conturează, trece printr-o colaborare strânsă între industrie și regulatori pentru a defini soluții care să împace siguranța, drepturile muncitorești și realitatea operațională. Acest atelier a fost doar primul pas într-un dialog care va continua, urmărind să plaseze oamenii în centrul unui sector de transport rutier care încearcă să fie, în același timp, verde și socialmente echitabil.