UE relaxează normele pentru a accelera electrificarea transportului greu, dar cu ce cost?

Într-o mișcare îndrăzneață pentru a descarboniza sectorul logistic, Uniunea Europeană a decis să facă o excepție semnificativă de la propriile reguli. Consiliul European a dat undă verde unei modificări a directivei privind greutățile și dimensiunile, care va permite camioanelor electrice să circule între țări cu o masă și o lungime mai mare decât este permis în mod normal. Această măsură, întârziată din 2023, vizează eliminarea unei bariere cheie: greutatea suplimentară a bateriilor, care reduce capacitatea de încărcare utilă și descurajează adoptarea acestor unități costisitoare.
Propunerea concretă stabilește o marjă suplimentară între două și patru tone în masa maximă autorizată, în funcție de numărul de axe, și până la 0,9 metri în plus în lungime. Scopul este de a compensa tehnologia zero emisii fără a penaliza economic transportatorul. În plus, transportul transfrontalier pentru aceste vehicule este specific liberalizat, cu condiția respectării limitelor fiecărui stat membru, în încercarea de a armoniza și facilita operațiunile internaționale ecologice.
Cu toate acestea, strategia nu este lipsită de critici și contradicții. Pe de o parte, Comisia Europeană promovează această flexibilitate ca un „impuls necesar” pentru tranziția verde. Pe de altă parte, sectoarele industriale și experții în siguranța rutieră avertizează că se normalizează circulația cu supraîncărcare, ceea ce ar putea crește riscul pe drum și uzura accelerată a infrastructurii, în ciuda calculelor graduale pentru a o minimiza. Întrebarea subiacentă este dacă agenda climatică este prioritizată față de alte principii de siguranță și echitate reglementară.
Această inițiativă se lovește, de asemenea, de incertitudinea persistentă care înconjoară camionul electric. Provocările majore nerezolvate — autonomia limitată, lipsa punctelor de încărcare de megawați și prețul de achiziție mult mai mare decât al celor pe motorină — rămân călcâiele lui Ahile. Măsura pare un plasture de incentivare care nu abordează aceste probleme structurale de fond, generând îndoieli cu privire la eficacitatea sa reală în transformarea parcului auto.
În concluzie, Uniunea Europeană joacă o carte de flexibilitate reglementară pentru a încerca să deblocheze tranziția ecologică în transportul greu. Deși intenția de a sprijini sectorul într-o schimbare tehnologică complexă este clară, strategia poate fi percepută ca o concesie care ocolește problema competitivității inițiale în detrimentul relaxării standardelor. Adevăratul succes va depinde de faptul că acest impuls reglementar va fi însoțit de investiții masive în infrastructură de încărcare și ajutoare directe, evitând ca descarbonizarea să fie realizată în detrimentul siguranței sau al echității competitive pe drumurile europene.