La ce vârstă să spunem adio volanului? DGT nu interzice, dar avertizează.

Condusul simbolizează autonomia, dar trecerea inexorabilă a timpului pune o întrebare incomodă: există o vârstă pentru a nu mai conduce?
În timp ce unii indică starea mentală, experiența de viață sau cadrul legal ca factori cheie, Direcția Generală de Trafic (DGT) din Spania oferă un răspuns bazat pe date, nu pe interdicții.
Contrar a ceea ce cred mulți, nu există o vârstă legală maximă pentru a conduce în Spania.
Reglementarea se concentrează pe aptitudini, nu pe ani. Un șofer nonagenar cu facultăți intacte își poate reînnoi permisul. Cu toate acestea, DGT stabilește un punct de inflexiune la 65 de ani, de la care controalele se intensifică.
Vârsta critică: între 65 și 70 de ani
Deși nu este o regulă scrisă, DGT, susținută de studii medicale și statistici privind accidentele, indică intervalul cuprins între 65 și 70 de ani ca perioada cheie în care capacitățile psihofizice esențiale pentru conducere (vederea, reflexele, capacitatea de reacție, rezistența) pot începe să se deterioreze semnificativ. Surse interne precizează chiar că riscul crește între 68 și 70 de ani.
Mecanismul de control: reînnoiri mai frecvente
Instrumentul principal este calendarul de reînnoire a permisului de conducere:

Până la 65 de ani: Se reînnoiește la fiecare 10 ani.

De la 65 la 70 de ani: Perioada se scurtează. Trebuie reînnoit la fiecare 5 ani.

De la 70 de ani în sus: Reînnoirea este obligatorie la fiecare 5 ani, supunându-se unor examinări medicale mai exhaustive care evaluează vederea, coordonarea, sistemul locomotor și posibile boli.
Vocea experților: dincolo de vârsta cronologică
Specialiștii sunt de acord că cheia nu este un număr, ci starea individuală.
Centrul de Studii pentru Siguranța Rutieră Ponle Freno-AXA subliniază că patologiile asociate cu vârsta (cataractă, probleme cardiovasculare, artroză) afectează mai mult capacitatea de a conduce decât anii înșiși.
Geriatrii și psihologii subliniază importanța „cunoașterii de sine”: recunoașterea simptomelor precum oboseala vizuală crescută noaptea, pierderea încrederii la parcare sau reacțiile mai lente la evenimente neprevăzute.
O decizie responsabilă
DGT nu forțează oamenii să renunțe la volan la o vârstă anume, dar îndeamnă la o conducere conștientă și responsabilă. Recomandarea implicită este ca, la intrarea în cea de-a șaptea decadă, fiecare șofer să își facă o evaluare sinceră și periodică a capacităților sale, de preferință cu sfat medical.
Dezbaterea, așadar, transcende legea. Se situează în planul siguranței proprii și a celorlalți și în capacitatea de a se adapta la o nouă etapă a mobilității, în care transportul public, serviciile de taxi sau ajutorul familiei pot fi alternative care să păstreze independența fără a compromite viața pe șosea. Scopul final, așa cum ne amintește DGT, nu este să luăm libertăți, ci să salvăm vieți.