Conducerea pe timp de iarnă și oboseala extremă: lupta transportatorului împotriva ceasului, frigului și monotoniei

A conduce un camion mare este o activitate care generează o epuizare profundă, atât fizică cât și mentală. Concentrarea cerută este constantă, manevrarea vehiculului necesită un efort fizic considerabil datorită dimensiunii și greutății acestuia, iar responsabilitatea asupra încărcăturii și siguranței rutiere este imensă. Această uzură este accentuată în condiții adverse, cum ar fi lunile de iarnă, când temperatura scăzută din exterior, posibila zăpadă sau gheață pe carosabil și monotonia vizuală a drumurilor lungi acoperite de zăpadă cresc tensiunea și oboseala șoferului, reducând drastic nivelurile de alertă.

Studiile despre oboseala la volan indică faptul că riscul de a suferi un accident de trafic se înmulțește într-un mod alarmant după ce se conduce mai mult de 4-5 ore continuu fără o odihnă adecvată. Somnolența și pierderea reflexelor sunt consecințe directe ale oboselii acumulate, devenind una dintre principalele cauze ale accidentelor rutiere, în special pe trasee monotone ca cele care caracterizează multe rute europene. De aceea, conducerea profesională nu poate fi guvernată doar de rezistența individuală, ci de reglementări stricte.

În Spania, ca și în întreaga Uniune Europeană, activitatea șoferilor profesioniști de marfă și de pasageri este reglementată de Regulamentul (CE) 561/2006. Această normativă stabilește limite maxime de conducere: nu mai mult de 9 ore pe zi (extensibil la 10 două zile pe săptămână) și un maxim de 56 de ore săptămânale și 90 de ore în două săptămâni consecutive. De asemenea, impune pauze de cel puțin 45 de minute la fiecare 4 ore și 30 de minute de conducere și perioade de odihnă zilnică de 11 ore (care pot fi reduse la 9 de trei ori între două odihne săptămânale) și săptămânală.

Instrumentul cheie pentru controlul respectării acestor norme este tahograful. Acest dispozitiv, obligatoriu pentru acest tip de vehicule, înregistrează digital timpii de conducere, odihnă, disponibilitate și alte activități. Tahograful nu este doar un instrument de control pentru autorități; este esențial pentru ca întreprinderile să planifice rute realiste și, mai ales, pentru ca șoferul însuși să-și gestioneze oboseala și să aibă o evidență obiectivă care să-l oblige să facă pauze, protejând astfel sănătatea sa și pe cea a tuturor utilizatorilor drumului.

Pentru a combate oboseala, în special pe rutele lungi și uneori singuratice europene, specialiștii în siguranța rutieră și sănătatea muncii insistă asupra importanței unei bune planificări și, atunci când este posibil, asupra utilității de a conduce însoțit. Un companion de călătorie nu doar că ajută la ruperea monotoniei și la menținerea stării de alertă prin conversație, dar permite și împărțirea sarcinilor, realizarea unor opriri mai eficiente și sprijinul reciproc în situații de stres sau oboseală extremă, cum ar fi cele care pot apărea într-o iarnă riguroasă. Combinația dintre o reglementare strictă, tehnologia tahografului și bune practici de muncă este cea mai bună apărare împotriva epuizării la volan.