Vulnerabilitatea iernii a transportului rutier greu în Spania

Iarna nu este doar un anotimp oarecare pentru șoferii de vehicule grele; este o provocare constantă care le testează abilitățile și pregătirea. După analizarea experiențelor din 2023 și 2024, un model apare cu o claritate tulburătoare. Problema care s-a repetat, cu o deosebită asprime, a fost formarea de gheață și ninsorile intense din lanțuri montane și pe platouri, fenomene care nu doar au întârziat mărfurile, dar au pus în pericol siguranța rutieră. Numitorul comun al acestei probleme depășește meteorologia: este confluența fenomenelor extreme cu punctele critice cunoscute ale rețelei rutiere și uneori cu o logistică inflexibilă.

Direcția Generală de Transport Rutier, prin canalele sale, este fermă în această privință. Insistă asupra verificării obligatorii a vehiculelor înainte de sezonul de iarnă, punând accent pe anvelope, frâne, baterii și sisteme de iluminat. În plus, publică ghiduri specifice care detaliază dotarea obligatorie cu lanțuri sau anvelope de iarnă atunci când se circulă pe tronsoane semnalizate și reamintește importanța verificării stării drumurilor prin intermediul DGT înainte de a începe orice rută. Potrivit organismului public, pregătirea este prima linie de apărare.

Comparând aceste recomandări cu realitatea ultimilor doi ani de iarnă, devine evident un decalaj. Pe forumurile din sector, opiniile sunt împărțite. Pe de o parte, sunt cei care apără responsabilitatea individuală a profesionalului. Un șofer anonim pe un forum logistic a comentat: „DGT avertizează, vremea avertizează… Până la urmă, urcarea unui pas montan cu termometrul sub zero fără lanțuri este o ruletă rusă. Graba de a livra nu poate fi mai presus de viața noastră.” Această poziție subliniază că, adesea, presiunea termenelor de livrare duce la asumarea unor riscuri calculate.

În contrast cu această viziune, apare o opinie care indică probleme structurale mai profunde. Un alt transportator argumenta pe o rețea de socializare: „Este foarte ușor să dai vina pe șofer. Dar parcările de urgență pline? Și lipsa de previziune la închiderea pasurilor montane? Ne trimit în gura lupului cu programe imposibile, iar apoi DGT ne ține predici. Sunt necesare mai multe măsuri de sprijin, nu doar recomandări.” Această critică evidențiază lipsa de infrastructură suficientă pentru a face față opririlor masive și deconectarea dintre planificarea logistică și realitatea meteorologică.

Sinteza acestor doi ani de probleme iernii relevă că adevăratul numitor comun este un cerc vicios în care presiunea operațională se ciocnește cu imprevizibilitatea climei în zonele de risc ridicat. Comunități precum Aragon, Castilia și León și Catalonia, cu pasurile lor montane și tronsoane lungi de platou expuse la ceață și gheață, se confirmă ca teritoriile cele mai periculoase. Soluția nu constă doar în faptul că fiecare camionagiu își poartă lanțurile, ci într-o coordonare mai inteligentă și preventivă între companii, administrație și șoferii înșiși.

În concluzie, iernile din 2023 și 2024 au servit ca o amintire crudă a unei vulnerabilități sistematice. În timp ce Direcția Generală de Transport Rutier subliniază pregătirea individuală – fără îndoială crucială – sectorul solicită o gestionare mai cuprinzătoare care să includă alerte mai detaliate, infrastructuri de primire și o cultură logistică care să nu penalizeze opririle din motive de siguranță. Până când această problemă nu este abordată într-un mod holistic, transportul greu va continua să ducă în fiecare iarnă o luptă ale cărei victime, din păcate, par predictibile.