Blocați în carbon: Dependența copleșitoare de combustibili fosili a transportului spaniol

Transportul rutier se ridică, cu un procent impunător de 62% din consumul de combustibil, ca epicentrul provocării de mediu a sectorului în Spania, indică o publicație digitală din peninsula iberică, dedicată informațiilor despre transportul de mărfuri pe șosea.
Această dependență copleșitoare de derivați ai petrolului ca și combustibil, nu numai că îl face principalul consumator de energie, dar și liderul indiscutabil al emisiilor de CO₂, cu mult peste alte moduri de transport precum calea ferată, transportul maritim sau aerian.
Această realitate, evidențiată în raportul Fundației Corell, subliniază o paradox modern: în pofida avansurilor tehnologice în eficiență, amprenta de carbon în sectorul transporturilor rămâne uriașă datorită volumului său și a dependenței aproape totale de combustibili fosili.
În fața acestui panorama, reglementările spaniole și europene și-au intensificat eforturile pentru a impulsa o tranziție verde. Reglementări precum Legea privind Schimbările Climatice și Tranziția Energetică promovează mobilitatea sustenabilă, stabilind obiective concrete precum decarbonizarea completă a economiei până în 2050.
Aceste directrice se materializează în măsuri care variază de la restricționarea vehiculelor poluante în zonele cu emisii reduse (ZER) în marile orașe până la stimulente fiscale pentru achiziționarea de vehicule electrice și mizele pe infrastructuri de încărcare. Cadrul legal urmărește, așadar, să altereze structural modelul actual de mobilitate.
Cu toate acestea, provocarea este monumentală datorită ponderii specifice a transportului rutier în economia spaniolă, fiind modul predominant pentru transportul atât de mărfuri, cât și de pasageri. Electrificarea întregului parc auto, în special a vehiculelor de tonaj mare și pentru distanțe lungi, prezintă dificultăți tehnice și logistice enorme. De aceea, reglementarea nu se limitează la electrificare, ci promovează un mix de soluții. Aceasta include încurajarea biocombustibililor avansați și a gazelor regenerabile (precum hidrogenul verde) pentru acele segmente unde bateriile electrice nu sunt încă viabile, asigurând o tranziție justă și neutră din punct de vedere tehnologic.
Oportunitatea pe care o prezintă această transformare este la fel de vastă ca și provocarea. Redirecționarea modelului de transport spre sustenabilitate nu este doar imperativă pentru îndeplinirea angajamentelor internaționale împotriva schimbărilor climatice, dar reprezintă și un avantaj strategic. Poate stimula inovația industrială, genera locuri de muncă verzi de calitate în noi sectoare, îmbunătăți calitatea aerului în orașe — reducând costurile asociate sănătății — și crește independența energetică a țării prin reducerea importurilor de petrol.
În concluzie, decarbonizarea transportului rutier este piatra de temelie a politicii de mediu spaniole în sector. Realizarea acesteia necesită o acțiune coordonată și ambițioasă care combine rigoarea reglementară cu stimulente economice, un angajament decisiv pentru cercetare-dezvoltare-inovație (CDI) în energiile curate și un dialog constant cu toți actorii implicați.
Adică, pentru a decarboniza transportul în Spania, nu este suficient să folosim tehnologia existentă, ci este necesară cercetarea, dezvoltarea și inovarea într-o propunere care să permită transformarea unei idei teoretice, cum este decarbonizarea, în soluții practice, eficiente și viabile comercial care să rezolve marile provocări, așa cum este cazul transportului sustenabil.
Calea este trasată de reglementare, dar succesul său va depinde de capacitatea de a implementa aceste măsuri în mod eficient și accelerat, transformând cea mai mare provocare în cea mai mare oportunitate de a moderniza și a face sustenabil un pilon fundamental al economiei noastre.