Triplu dezastru feroviar în Spania: 45 de morți în Adamuz, iar investigația se concentrează asupra unui enigmă tehnică

Rețeaua feroviară spaniolă trăiește zile de profundă consternare în urma unei serii de accidente consecutive care au pus în centrul atenției siguranța căilor ferate. Cel mai grav incident, de o amploare nevăzută de ani, a avut loc duminica trecută în Adamuz (Córdoba), unde deraierea unui tren de mare viteză Iryo a dus la o coliziune ulterioară cu un tren Alvia, rezultând în 45 de decese. Aproape în paralel, alte două incidente au adăugat tensiune: în Gelida (Barcelona), un tren de navetiști a deraiat din cauza prăbușirii unui zid de susținere, iar în Cartagena, un tren cu ecartament metric a intrat în coliziune cu brațul unei macarale care invadase șina, cu fericire cu răniți mai puțin grav.

Investigarea accidentului din Adamuz, cea mai complexă și urgentă, avansează fără concluzii ferme, dar deja operează cu date tehnice revelatoare. Comisia de Investigare a Accidelor Feroviare (CIAF) și ministrul Óscar Puente au concentrat atenția asupra unor semne particulare sau „mușcături” găsite pe boghiurile (osii) din partea stângă a trenului Iryo accidentat. Puente a recunoscut că este „o posibilitate innegabilă” ca aceste avarii să se datoreze unui defect al căii ferate, subliniind că și trenurile precedente prezentau semne similare, deși mai slabe. Această linie de investigație explorează dacă a existat o rupere a infrastructurii, fără a determina încă dacă a fost cauză sau consecință a deraierii inițiale.

În mod aproape unanim, autoritățile au exclus preliminar mai multe ipoteze. Atât Ministerul Transporturilor, cât și Renfe au exclus eroarea umană și excesul de viteză, confirmând că ambele trenuri circulau între 200 și 210 km/h, sub limita de 250 km/h a tronsonului. Ministrul Puente a fost contondent afirmând că „factorul uman nu a avut nicio incidență aici” și că impactul ulterior al trenului Alvia era inevitabil. De asemenea, a respins categoric că sinistrul ar fi legat de o lipsă de întreținere sau investiții în căile ferate, cerând să se disocieze această dezbatere de ceea ce s-a întâmplat.

În timp ce ancheta tehnică avansează, alte teorii nerostite oficial au circulat pe rețelele sociale. Una dintre ele, sugerând un posibil sabotaj cu explozivi – comparând imagini de la locul accidentului cu incidente din Polonia – nu a fost menționată de autorități ca o linie de investigație. Pe de altă parte, a fost amintită o veche cerere sindicală de reducere a vitezei pe acel tronson, dar chiar promotorii săi au clarificat că era o chestiune de confort, nu de siguranță, iar datele confirmă că trenurile nu depășeau limita stabilită.

Pe măsură ce faza cea mai urgentă de pe teren se încheie – cu localizarea ultimelor două victime și dezactivarea Planului Teritorial de Urgență din Andaluzia – investigația intră acum într-o etapă meticuloasă de laborator. Ministrul de Interne, Fernando Grande-Marlaska, a indicat că mii de probe fotografice, videoclipuri și date sunt trimise spre analiză. Declarațiile oficiale insistă asupra complexității cazului și cer răbdare, subliniind că va dura încă timp până se va determina cu certitudine lanțul de defecte care a condus la această tragedie. Prioritatea rămâne lămurirea originii acelor semne enigmatice de pe boghiuri, așa cum apreciază diverse publicații digitale oficiale aici, în Spania.