Urgență rutieră: Kilometrii care necesită reparații urgente în Spania s-au triplat din 2022.

Studiile recente realizate în Spania înfățișează o imagine sumbră a rețelei rutiere a țării. Conform ultimului raport al Asociației Spaniole de Drumuri (AEC), prezentat în iulie 2025 și bazat pe date colectate în 2024, mai mult de jumătate (52%) din rețeaua de drumuri interurbane prezintă degradări grave sau foarte grave ale pavajului. Acest diagnostic, obținut pentru prima dată folosind inteligența artificială (sistemul ASIMOB), indică faptul că ne confruntăm cu cea mai proastă situație de la sfârșitul anilor ’80, comparabilă cu cea din 1985.

Amploarea degradării este copleșitoare și s-a înrăutățit exponențial. Un total de 33.966 de kilometri necesită reconstrucție urgentă în mai puțin de un an – o cifră care aproape triplează cei 13.000 km înregistrați în raportul din 2022. La aceștia se adaugă alți 20.407 km cu daune grave care necesită intervenție în mai puțin de patru ani. În total, peste 54.000 km de asfalt prezintă probleme semnificative, de la gropi și fisuri până la caracteristica “piele de crocodil”. Cauza principală este o cronică și insuficientă investiție în întreținere și conservare. Conform AEC, în timp ce ar fi necesar să se investească anual aproximativ 2% din valoarea patrimonială a rețelei (circa 5,2 miliarde de euro), investiția reală se situează la abia 2 miliarde, ceea creează un deficit de întreținere care se acumulează și agravează problema cu un ritm anual de 8%.

Situația nu este omogenă pe teritoriu. Drumurile din Aragon se află în cel mai critic stadiu, cu 68% din rețeaua sa grav deteriorată, mult peste media națională (52%). Urmează comunități ca Castilia-La Mancha și Galicia (59%) și La Rioja, care conduce în ceea ce privește necesitățile “foarte urgente” (41%). La celălalt capăt, Comunitatea Valenciană prezintă cel mai bun rezultat, cu 32% din rețeaua sa afectată. Responsabilitatea reparațiilor revine diferiților titulari ai drumului: Statul (prin Direcția Generală de Drumuri), comunitățile autonome și consiliile provinciale. Studiul analizează în mod specific cei peste 101.700 km gestionați de aceste administrații, excluzând autostrăzile cu taxă și drumurile locale minore.

Costul de a aduce această infrastructură rutieră la un standard adecvat este astronomic și nu mai suportă amânări. Deficitul acumulat de investiții se ridică la 13.491 de milioane de euro, cu 43% mai mult decât în 2022. Din această sumă, 4.721 de milioane corespund Rețelei de Drumuri de Stat și 8.770 de milioane rețelelor regionale și provinciale. Această creștere se datorează, în părți aproape egale, creșterii costurilor (materiale, energie, forță de muncă) și însăși accelerării degradării infrastructurii. AEC solicită cu urgență un mecanism solid de finanțare care să combine bugete publice, fonduri europene și posibile sisteme de tarifare, în plus propunând revizuirea scutirilor fiscale în alte moduri de transport pentru a aloca acele resurse către drumuri.

Pe scurt, ne confruntăm cu o criză de infrastructură care depășește simpla circulație. Starea proastă a pavajului compromite siguranța rutieră, forțând șoferii la o condusă mai tensionată și eratică; frânează eficiența economică, crescând timpul și costul transportului de mărfuri; și îngreunează coeziunea teritorială și tranziția către o mobilitate mai avansată. Amplasarea semnelor de “pavaj defectuos” este un plasture care nu inversează degradarea sistemică. Este necesară o acțiune decisă, cu finanțare sustenabilă și prioritate politică, pentru a preveni continuarea dezmembrării principalei rețele de comunicare a peninsulei.

Această analiză, totuși, abordează doar o față a monedei. Impactul economic direct pe care această degradare îl are asupra transportatorilor profesioniști, adevărata coloană vertebrală a comerțului, merită un capitol separat din cauza gravității și consecințelor sale asupra prețurilor finale. Vom discuta despre acest aspect într-un comentariu viitor.